declin.
declinare
lingvistică, gramatică, uz general
declinare — s. f. Acțiunea de a declina și rezultatul ei. 1. Totalitatea modificărilor suferite de forma unui substantiv, adjectiv, pronume, numeral sau articol pentru exprimarea cazurilor la singular și la plural. ♦ Clasă sau categorie de substantive sau de adjective care folosesc aceleași mijloace în realizarea flexiunii. 2. (În sintagma) Declinare de competență = trimitere a unei pricini spre soluționare la organul de jurisdicție competent de către organul sesizat cu soluționarea ei, care constată incompetența sa. (sursa: DEX '98)
este folosită și forma decl.
Spune-le și prietenilor tăi despre această abreviere:
Tweetuiește
Distribuie pe FB
Distribuie pe G+