abrevierile.ro

infinit — 1. adj. Care nu are margini, limite; nesfârșit, nemărginit, nemăsurat; p. ext. foarte mare, considerabil. ◊ (Adverbial) Infinit mai valoros decât... 2. s. n. Categorie care exprimă natura absolută a materiei, proprietatea ei de a fi nelimitată în spațiu și în timp și inepuizabilă pentru cunoaștere; ceea ce nu are sau pare că nu are limită în spațiu sau în timp; nesfârșit. ◊ Loc. adv. La infinit = în chip nelimitat, fără încetare. 3. s. m. (mat.) Mărime variabilă care poate lua valori mai mari decât orice mărime dată. (sursa: DEX '98)