înt.
întărire
lingvistică, uz general
acțiunea de a (se) întări și rezultatul ei. ◊ pronume de întărire = pronume care însoțește un substantiv sau un pronume cu scopul de a preciza obiectul determinat. ♦ (învechit) act legalizat (sursa: DEX '98)
Spune-le și prietenilor tăi despre această abreviere:
Tweetuiește
Distribuie pe FB
Distribuie pe G+