cop.
copulativ
lingvistică, logică, gramatică, uz general
copulativ — adj. 1. (Despre conjuncții) Care leagă părți de propoziție sau propoziții de același fel. ◊ vb. cop. = verb care intră în alcătuirea predicatului nominal, făcând legătura dintre subiect și numele predicativ. Propoziție copulativă = propoziție coordonată, legată de coordonata ei printr-un raport de asociere în interiorul unei fraze. 2. (Logică; despre judecăți afirmative) Care are mai multe subiecte legate de același predicat. (sursa: DEX '98)
Spune-le și prietenilor tăi despre această abreviere:
Tweetuiește
Distribuie pe FB
Distribuie pe G+