abrevierile.ro

predicativ — 1. (Gram.) Care formează sau poate forma predicatul; referitor la predicat. ◊ Verb predicativ = verb care poate forma singur predicatul unei propoziții. Nume predicativ = nume care, împreună cu un verb copulativ, formează predicatul unei propoziții. Propoziție predicativă = propoziție care îndeplinește rolul de nume predicativ. 2. (Log.) Care se referă la predicat, care aparține predicatului. (sursa: DEX '98)