Țări, populații și limbi
- limba albaneză
albanezlimba albaneză — limba vorbită de albanezi.
albanez, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. 2. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. (sursa: DEX '98)
vezi și abrevierea Alb.
- aromân
aromân, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. (sursa: DEX '98)
- Belgia
- Bengal
- limba bulgară
limba bulgară — limba vorbită de bulgari
- bulgar
bulgar — 1. s. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. (sursa: DEX '98)
este folosită și forma bulg.
- Bielorusia
- Brazilia
- Bulgaria
- limba bulgară
limba bulgară — limba vorbită de bulgari
- Camerun
- Canada
vezi și abrevierea can.
- limba cehă
limba cehă — limba vorbită de cehi
- Cehia
vezi și abrevierea ceh.
- Coreea
- limba coreeană
limba coreeană — limba vorbită de coreeni
- Croația
vezi și abrevierea cr.
- croat
croatăcroat, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Croației. 2. Adj. Care aparține Croației sau populației ei, privitor la Croația sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) idiomul vorbit în Croația. (sursa: DEX '98)
croată — limbă vorbită în Croația.
vezi și abrevierea Cr.
- Creta
- Crimeea
- Danemarca
- limba daneză
limba daneză — limbă germanică vorbită de danezi.
- limba ebraică
ebraică — Limbă semitică vorbită de vechii evrei. (sursa: DEX '98)
- limba engleză
limba engleză — Limba vorbită de englezi.
vezi și engl. brit. și engl. am.
- engleza americană
engleza americană — Formă a limbii engleze utilizată în Canada și Statele Unite ale Americii.
- engleza britanică
engleza britanică — limba vorbită în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.
- Finlanda
- limba finlandeză
limba finlandeză — limba vorbită de finlandezi.
- limba franceză
limba franceză — limba vorbită de francezi.
- Franța
- german
german, -ă, germani — 1. s. m. și s. f. (La pl.) Denumire generală dată unor popoare indo-europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania sau la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba germană. (sursa: DEX '98)
- Germania
- germanic
germanic — Adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu vremea și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. (sursa: DEX '98)
- Grecia
- limba greacă
limba greacă — limba vorbită de greci.
- grecesc
grecesc — care aparține Greciei
- limba indiană
limba indiană — limba vorbită de indieni.
- India
- Indonezia
- limba indoneziană
limba indoneziană — limba vorbită de indonezi.
- indian
indian — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei sau este originară de acolo. ♦ (Impr.) Persoană care face parte din populația indigenă a Americii; amerindian. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei; indic. ♦ (Impr.) Care aparține populației indigene a Americii, privitor la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană. (sursa: DEX '98)
- indonezian
indonezian — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Indoneziei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Indoneziei sau populației ei, privitor la Indonezia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba indoneziană. ◊ Limbi indoneziene = familie de limbi vorbite în sud-estul Asiei și în Malaiezia. (sursa: DEX '98)
- Irlanda
- limba irlandeză
limba irlandeză — limba vorbită de irlandezi.
- Italia
- limba italiană
limba italiană — limba vorbită de italieni
- limba japoneză
limba japoneză — limba vorbită de japonezi.
- Japonia
- japonez
- limba latină
latinlatin, latină — 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechiului ținut Latium din Italia sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține latinilor (1) sau Latiumului, privitor la latini sau la Latium; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. (sursa: DEX '98)
- Letonia
- limba letonă
limba letonă — limba vorbită de letoni.
- Lituania
- limba lituaniană
limba lituaniană — limba vorbită de lituanieni.
- limba maghiară
limba maghiară — limba vorbită de ungari.
- Maroc
- Nigeria
- nigerian
nigerian — 1. Persoană care face parte din populația de bază a Nigeriei sau este originară de acolo; popor, națiune care locuiește în Nigeria. 2. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor, privitor la Nigeria sau la nigerieni. (sursa: DEX '98)
- Popular Republic of China
în română este recomandată folosirea acronimului RPC (Republica Populară Chineză)
- Republica Democrată Germană
RFG a fost zona de ocupație sovietică din Germania de după cel de-al doilea război mondial și posterior retragerii acestora octombrie 1989, până în momentul reunificării Germaniei, la 3 octombrie 1990
zona mai era numită și Germania de Est (Răsăriteană) (în germană — Ostdeutschland)
- Republica Federală Germană
RFG a fost zona de ocupație britanică, americană și franceză din Germania de după cel de-al doilea război mondial și posterior retragerii acestora până în momentul reunificării Germaniei, la 3 octombrie 1990
este numită și Germania de Vest sau Germania Occidentală (în germană Westdeutschland)
- Republica Moldova
- Republica Populară Chineză
- Singapore
- singaporez
singaporez — Persoană care face parte din populația de bază a statului Singapore sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Singapore sau singaporezilor, privitor la statul Singapore sau la singaporezi, originar din Singapore.
- Slovenia
- limba slovenă
limba slovenă — Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. (sursa: DEX '98)
- Slovacia
- limba slovacă
limba slovacă — Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci. (sursa: DEX '98)
- Somalia
- limba somaleză
limba somaleză — Limba vorbită de somalezi. (sursa: DEX '98)
- Sudan
- Suedia
vezi și abrevierea sued.
- suedez
limba suedezăsuedez — 1. S. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Suediei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Suediei sau populației ei, privitor la Suedia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de suedezi. (sursa: DEX '98)
limba suedeză — Limba vorbită de suedezi.
vezi și abrevierea Sued.
- limba tătară
tătar
tătăresclimba tătară — limba vorbită de tătari.
tătar — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. (sursa: DEX '98)
- turc
limba turcă
turcesc - limba țigănească
țigan
țigănesclimba țigănească — limba vorbită de țigani.
țigan — I. s. m. Persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă. II. Adj. (Rar) Țigănesc. (sursa: DEX '98)
țigănesc — Adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. (sursa: DEX '98)
- Ucrainavezi și abrevierea ucr.
- ucrainean
limba ucraineanăucrainean — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau populației ei, privitor la Ucraina sau la populația ei. ♦ (s. f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). (sursa: DEX '98)
vezi și abrevierea Ucr.