abrevierile.ro

limba albaneză — limba vorbită de albanezi.

albanez, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Albaniei. 2. Adj. Care aparține Albaniei sau populației ei, privitor la Albania sau la populația ei; arvanit. ♦ (Substantivat, f.) Limba albaneză. (sursa: DEX '98)

vezi și abrevierea Alb.

aromân, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte dintr-o ramură a poporului român; care vorbește dialectul aromân; care trăiește în sudul Peninsulei Balcanice (prin Epir și Macedonia). 2. Adj. Care aparține aromânilor(1), privitor la aromâni; aromânesc. ♦ (Substantivat, f.) Idiomul aromânilor. (sursa: DEX '98)

asiatic — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Asiei sau care este originară din Asia. 2. adj. Care aparține Asiei sau populației ei, privitor la Asia sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

belgian — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Belgiei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Belgiei sau populației ei, privitor la Belgia sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

bengalez, -ă — 1. s. m. și s. f. (La pl.) Popor indo-european care populează regiunile de pe malurile cursului inferior al Gangelui și al Brahmaputrei; (și la singular) persoană care face parte din acest popor. 2. Adj. Care aparține bengalezilor, privitor la bengalezi. (sursa: DEX '98)

limba bulgară — limba vorbită de bulgari

bulgar — 1. s. m. pl. Populație turcică, așezată la sfârșitul sec. VII în regiunea de nord-est a Bulgariei, unde, în sec. VII-IX, a fost asimilată de slavi. 2. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Bulgariei. 3. Adj. Care aparține Bulgariei sau populației ei, privitor la Bulgaria sau la populația ei; bulgăresc. (sursa: DEX '98)

este folosită și forma bulg.

bielorus — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Bielorusiei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Bielorusiei, sau populației ei, privitor la Bielorusia sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

brazilian, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Braziliei sau care este originară de acolo; popor, națiune care trăiește în Brazilia. 2. Adj. Care aparține Braziliei sau brazilienilor, referitor la Brazilia sau brazilieni. (sursa: DEX '98)

britanic — s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Marii Britanii: p. restr. englez. 2. Adj. Care aparține Marii Britanii, privitor la Marea Britanie (sursa: DEX '98)

limba bulgară — limba vorbită de bulgari

camerunez — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Camerunului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Camerunului sau camerunezilor, privitor la Camerun sau la camerunezi. (sursa: DEX '98)

canadian, -ă s. m. și s. f., adj. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Canadei sau este originară de acolo. 2. Care aparține Canadei sau populației ei, privitor la Canada sau la populația ei. (Sursa: DEX '98)

vezi și abrevierea Can.

vezi și abrevierea can.

limba cehă — limba vorbită de cehi

vezi și abrevierea ceh.

coreean — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Coreii sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Coreii sau populației ei, privitor la Coreea sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

limba coreeană — limba vorbită de coreeni

vezi și abrevierea cr.

croat, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Croației. 2. Adj. Care aparține Croației sau populației ei, privitor la Croația sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) idiomul vorbit în Croația. (sursa: DEX '98)

croată — limbă vorbită în Croația.

vezi și abrevierea Cr.

danez — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Danemarcii sau este originară din Danemarca. 2. Adj. Care aparține Danemarcii sau populației ei; privitor la Danemarca sau la populația ei. ♦ (Substantivat, feminin) Limbă germanică vorbită de danezi. (sursa: DEX '98)

limba daneză — limbă germanică vorbită de danezi.

ebraică — Limbă semitică vorbită de vechii evrei. (sursa: DEX '98)

ebraic — Adj. Care aparține vechilor evrei, privitor la vechii evrei. (sursa: DEX '98)

limba engleză — Limba vorbită de englezi.

vezi și engl. brit. și engl. am.

englez — 1. Persoană care face parte din populația de bază a Angliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Angliei sau populației ei, privitor la Anglia sau la populația ei; englezesc; p. ext. britanic. (sursa: DEX '98)

englezesc — Adj. Care aparține englezilor sau Angliei, privitor la englezi sau la Anglia; englez. (sursa: DEX '98)

engleza americană — Formă a limbii engleze utilizată în Canada și Statele Unite ale Americii.

engleza britanică — limba vorbită în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord.

limba finlandeză — limba vorbită de finlandezi.

finlandez — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Finlandei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Finlandei sau populației ei, privitor la Finlanda sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

limba franceză — limba vorbită de francezi.

francez, -ă — 1. s. m. Persoană care face parte din populația de bază a Franței sau este originară de acolo; franțuz. 2. Adj. Care aparține Franței sau populației ei, privitor la Franța sau la populația ei; franțuzesc. (sursa: DEX '98)

german, -ă, germani — 1. s. m. și s. f. (La pl.) Denumire generală dată unor popoare indo-europene care au locuit, în antichitate, în centrul, vestul și nordul Europei; (și la sg.) persoană aparținând unuia dintre aceste popoare. 2. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Germaniei sau este originară de acolo. 3. Adj. Care aparține Germaniei sau germanilor (1, 2), privitor la Germania sau la germani; nemțesc. ♦ (Substantivat, f.) Limba germană. (sursa: DEX '98)

germanism — s. n. Cuvânt, construcție etc. specifice limbii germane, împrumutate de o altă limbă fără să fie asimilate de aceasta. (sursa: DEX '98)

germanic — Adj. Care aparține sau care este caracteristic germanilor și popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani și la popoarele înrudite cu ei. ◊ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul și în nordul Europei, extinse cu vremea și în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor și al literaturilor germanice. (sursa: DEX '98)

limba greacă — limba vorbită de greci.

grecesc — care aparține Greciei

grec, greacă — s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Greciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Greciei sau grecilor, privitor la Grecia sau la greci; grecesc. (sursa: DEX '98)

limba indiană — limba vorbită de indieni.

limba indoneziană — limba vorbită de indonezi.

indian — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Indiei sau este originară de acolo. ♦ (Impr.) Persoană care face parte din populația indigenă a Americii; amerindian. 2. Adj. Care aparține Indiei sau populației ei, privitor la India sau la populația ei; indic. ♦ (Impr.) Care aparține populației indigene a Americii, privitor la această populație. ♦ (Substantivat, f.) Limba indiană. (sursa: DEX '98)

indonezian — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Indoneziei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Indoneziei sau populației ei, privitor la Indonezia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba indoneziană. ◊ Limbi indoneziene = familie de limbi vorbite în sud-estul Asiei și în Malaiezia. (sursa: DEX '98)

limba irlandeză — limba vorbită de irlandezi.

irlandez — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Irlandei sau care este originară din Irlanda. 2. Adj. Care aparține Irlandei sau populației ei, privitor la Irlanda sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba irlandeză. (sursa: DEX '98)

limba italiană — limba vorbită de italieni

italian — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Italiei sau este originară din Italia. 2. Adj. Care aparține Italiei sau populației ei, privitor la Italia sau la populația ei; italienesc. (sursa: DEX '98)

limba japoneză — limba vorbită de japonezi.

japonez, -ă — s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Japoniei sau care este originară de acolo; nipon. 2. Adj. Care aparține Japoniei sau japonezilor (1), privitor la Japonia sau la japonezi; nipon. ◊ (Substantivat, f.) Limba vorbită de japonezi (1). (sursa: DEX '98)

latin, latină — 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a vechiului ținut Latium din Italia sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține latinilor (1) sau Latiumului, privitor la latini sau la Latium; p. ext. care se referă la limba și la literatura romanilor sau care aparține acestora; latinesc. ◊ Limba latină (și substantivat, f.) = limba indo-europeană vorbită de romani. (sursa: DEX '98)

limba letonă — limba vorbită de letoni.

leton — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Letoniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Letoniei sau populației ei, privitor la această țară sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limba letonă. (sursa: DEX '98)

limba lituaniană — limba vorbită de lituanieni.

lituanian — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Lituaniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Lituaniei sau populației ei, privitor la Lituania sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

limba maghiară — limba vorbită de ungari.

maghiar — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Ungariei sau este originară de acolo; ungur. 2. Adj. Care aparține Ungariei sau populației ei; privitor la Ungaria sau la populația ei, originar din Ungaria; unguresc, ungar. (sursa: DEX '98)

marocan — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Marocului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Marocului sau marocanilor (1), care este originar din Maroc, privitor la Maroc sau la marocani. (sursa: DEX '98)

nigerian — 1. Persoană care face parte din populația de bază a Nigeriei sau este originară de acolo; popor, națiune care locuiește în Nigeria. 2. Care aparține Nigeriei sau nigerienilor, privitor la Nigeria sau la nigerieni. (sursa: DEX '98)

în română este recomandată folosirea acronimului RPC (Republica Populară Chineză)

RFG a fost zona de ocupație sovietică din Germania de după cel de-al doilea război mondial și posterior retragerii acestora octombrie 1989, până în momentul reunificării Germaniei, la 3 octombrie 1990

zona mai era numită și Germania de Est (Răsăriteană) (în germană — Ostdeutschland)

RFG a fost zona de ocupație britanică, americană și franceză din Germania de după cel de-al doilea război mondial și posterior retragerii acestora până în momentul reunificării Germaniei, la 3 octombrie 1990

este numită și Germania de Vest sau Germania Occidentală (în germană Westdeutschland)

singaporez — Persoană care face parte din populația de bază a statului Singapore sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține statului Singapore sau singaporezilor, privitor la statul Singapore sau la singaporezi, originar din Singapore.

limba slovenă — Limbă slavă meridională vorbită de sloveni. (sursa: DEX '98)

sloven, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Sloveniei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Sloveniei sau populației ei, privitor la Slovenia sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

limba slovacă — Limbă slavă din grupul occidental, vorbită de slovaci. (sursa: DEX '98)

slovac, -ă — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Slovaciei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Slovaciei sau populației ei, referitor la Slovacia sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

somalez — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Somaliei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Somaliei sau populației ei, privitor la Somalia sau la populația ei. (sursa: DEX '98)

limba somaleză — Limba vorbită de somalezi. (sursa: DEX '98)

sudanez — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Sudanului sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Sudanului sau sudanezilor, privitor la Sudan sau la Sudanezi. (sursa: DEX '98)

vezi și abrevierea sued.

suedez — 1. S. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Suediei sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Suediei sau populației ei, privitor la Suedia sau la populația ei. ♦ (Substantivat, f.) Limbă germanică vorbită de suedezi. (sursa: DEX '98)

limba suedeză — Limba vorbită de suedezi.

vezi și abrevierea Sued.

limba tătară — limba vorbită de tătari.

tătar — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în sec. XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). ◊ Expr. Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. (sursa: DEX '98)

turc — 1. s. m. Persoană care face parte din populația de bază a Turciei sau este originară de acolo. (sursa: DEX '98)

(limba) turcă — limba vorbită de turci.

turcesc — Adj. Care aparține Turciei sau populației ei, privitor la Turcia sau la populația ei; turc. (sursa: DEX '98)

limba țigănească — limba vorbită de țigani.

țigan — I. s. m. Persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă. II. Adj. (Rar) Țigănesc. (sursa: DEX '98)

țigănesc — Adj. Care aparține țiganilor, privitor la țigani, de țigani. (sursa: DEX '98)

ucrainean — 1. s. m. și s. f. Persoană care face parte din populația de bază a Ucrainei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Ucrainei sau populației ei, privitor la Ucraina sau la populația ei. ♦ (s. f.) Limbă (de origine slavă) vorbită de ucraineni (1). (sursa: DEX '98)

vezi și abrevierea Ucr.